Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad organizează joi, 13 februarie 2020, ora 13:00, conferința „Alexandru Vlahuță, omul verigă de legătură al culturii române” susținută de scriitorul Mircea Platon și lansarea celui mai recent volum al acestuia, sub titlul „Alexandru Vlahuță, primul și ultimul”.

 Conferința propune publicului bârlădean o nouă perspectivă de cunoaștere a poetului, prozatorului și publicistului Alexandru Vlahuță iar volumul nou apărut în orizontul literar românesc cuprinde publicistica cenzurată a marelui scriitor, care, nu demult a fost comemorat de întreaga ființă românească, la împlinirea a 100 de ani de la trecerea sa în eternitate.

Doctor în istorie și redactor-șef al revistei „Convorbiri literare”, invitatul consideră că personalitatea și opera lui Vlahuță, amprenta lui asupra istoriei literare românești au fost prea puternice și luminoase pentru a putea fi ținute sub obroc pentru totdeauna. Vlahuță a fost, alături de Iorga, omul-verigă-de-legătură al culturii române. Spre deosebire de Hogaș, de exemplu, care a întruchipat conștiința națională la modul lui hirsut, singular, pribegind prin munți, parcă refuzând încă să coboare în istorie și încăpățânându-se să găsească un sens în urcuș, Vlahuță a fost un creator de instituții, un om al cetății, un intelectual public, cum am zice astăzi.

Conferențiarul este de părere că rolul lui Vlahuță în istoria culturii române ar fi trebuit să cunoască o recunoaștere din ce în ce mai mare pentru că, așa cum a scris Gala Galaction într-o carte care a ieșit de sub tipar în martie 1944 și care nu a mai fost retipărită în deceniile care au urmat „eliberării” din august 1944, el a fost cel care a așezat temeliile conceptuale și instituționale ale naționalismului românesc modern: „Rechemând amintirile noastre despre Vlahuţă, trebue să subliniem un fapt de stăruitoare însemnătate. El este adevăratul iniţiator al literaturii neaoşe românești, izvorîtoare în jghiaburile naţionale, de vreo patruzeci de ani încoace. Uităm de obicei că Vlahuţă s-a despărţit, cu multe dureri, de şcoala lui Dobrogeanu-Gherea şi de curentul patronat de acest pontif al literaturii generoase universale, ca să pornească pe nesimţite într-o direcţie ajunsă mai târziu direcţia sămănătoristă. Au fost alte nume şi alte energii cari au impus şi au făcut faima şi puterea acestei direcţii, dar ţin bine aminte că revista Sămănătorul, cu tot programul ei, este fondaţia lui Alexandru Vlahuţă. Încet şi fără multă publicitate, Alexandru Vlahuţă a pornit într-un car cu coviltir şi făcut o mişcată descriere a munţilor, a plaiurilor, a podgoriilor şi a mânăstrilor noastre. La fel, ne-a interpretat aceleaşi privelişti, aceleaşi pajişti şi muncele, aceleaşi drumuri ale ţării, aceleaşi turme şi aceleaşi juguri de boi — de data aceasta adunate, în pictură, de geniul lui Grigorescu… Ne-a învăţat să privim şi să iubim peisagiul nostru românesc, s-a făcut dascălul multora din noi — scriitori, pictori, arhitecţi… — cu stăruinţa lui caldă, cu lecţiile lui scrise şi nescrise asupra pământului, asupra poporului şi asupra dragostei de tradiţia românească. Citind opera de ziarist a lui Eminescu, mulţi îl găsesc profet şi iniţiator al unora dintre doctrinele şi directivele de azi. Este adevărat. Dar – vom vedea cu vremea — începătorul lucrului aevea a fost Alexandru Vlahuţă.”

Cele două activități vor avea loc la sediul central al muzeului și se adresează tuturor categoriilor de vârstă.