Decoruri pentru filme de groază, clădiri părăsite și vegetație sălbatică care a crescut în voie, cu asta este întâmpinat călătorul care pune piciorul pe peronul gării din Bârlad.

O atmosferă a unui oraș de provincie prăfuit, uitat de vreme, te cuprinde imediat ce pășești în stația CFR Bârlad. Singurele care mai vor să țină pasul cu vremurile sunt dalele care au fost așternute de-a lungul peroanelor. Ici-colo câte un coș de gunoi, agățat stingher de câte un stâlp și care parcă plânge după câteva hârtii.

Rampele de descărcare pentru vagoanele de marfă, care pe vremuri nu erau vizibile călătorilor din cauza zecilor de vagoane staționate pe liniile de manevră, sunt acum demne de platouri de filmare pentru filmele de groază. Nici dalele care au fost schimbate la ultima „investiție” n-au ajuns pentru lungimea integrală a peroanelor. De fapt nici trenurile nu mai sunt ce au fost odată. Dacă pe vremuri, acceleratul Iași – București sau Iași – Mangalia ajungea chiar și până la componența a 11 vagoane, astăzi e un caz fericit când locomotiva zburdă cu 3-4 vagoane în spate.

Stația CFR Bârlad a avut până în 1989 aproximativ 700 de angajați. Era un nod feroviar important. Și acum e nod, însă nu la fel de grandios ca în anii de glorie. Acum, abia dacă trece peste 100 de angajați numărul celor care deservesc poarta de intrare în oraș.

Cine nu-și aduce aminte, înainte de 1989, să nu fi auzit măcar o dată în viață, așteptând un tren pe peron, anunțul din porta-vocea gării: „Vă rugăm atenție, la linia 1, trece un tren de marfă!”. Și vedeai copiii cum se întreceau în a număra, de cele mai multe ori, cele peste 30-40 de vagoane de marfă.

Niciodată gara din Bârlad nu s-a odihnit goală, măcar o noapte. Veșnic, mai toate liniile erau ocupate. De la trenurile de marfă care așteptau să fie descărcate și până la celebrele „trenuri de Galați”, cu etaj. Nu exista copil care să nu meargă măcar o dată în gară, pentru a urca la etajul acelui tren, folosit în mare parte de către navetiști.

Sala de așteptare a fost modernizată și ea. Prin plasarea unui tavan fals care a tăiat „open-space”-ul, destul de brutal. Cel mai probabil s-a apelat la varianta tavanului pentru a reduce costurile pe timp de iarnă cu încălzirea.

Nimeni nu pare a fi interesat de soarta acestei gări emblematice, considerată cândva ca fiind a treia cea mai frumoasă din România. În afară de câteva dale și cosmetizarea în fugă a interiorului, nu s-a făcut nimic important. În comparație cu gara din Vaslui, care a fost modernizată la standarde europene. Zeci de spații zac goale, nefolosite, în paragină.

Poate doar un parteneriat publico-privat între autoritățile locale și compania care administrează stația CFR ar mai putea salva din clădiri. Clădiri în care s-ar putea amenaja foarte ușor un adăpost pentru oamenii străzii, o creșă, un centru de permanență, etc. Semnalul l-am tras, sperăm să fie și auzit.

Articolul precedent3 vasluieni luptă pentru medalii în Australia
Articolul următorVIDEO. Bătaie între două eleve de la un liceu din județul Vaslui