Multe sunt poveștile pe care sala de sport a Bârladului, ajunsă acum o ruină, le-ar putea spune fără oprire.
Ultima poveste pare să o scrie un om al străzii, care și-a făcut din mica intrare în fosta sală de sport, propria sufragerie. Într-un colț, hainele și agoniseala sa, orânduite frumos, pe o saltea, cel mai probabil gunoiul cuiva dar aur pentru el care doarme sub cerul liber. N-a intrat încălțat în mica sa casă, așa că și-a lasat pe treptele tocite de miile de pași, perechea de pantofi.
N-a mai avut loc să pună un brad și cu siguranță nu și-a permis unul. Așa că, alături de amintirile care împodobesc ușa de la intrare, ferecată de un lacăt rece, gros, a agățat mici globulețe. Undeva deasupra, în stânga sa, e o portocală. Al cărei miros ne duce mereu, involuntar, cu gândul la sărbătorile de iarnă, la Crăciun... Fără alte comentarii.
Foto/credit: Mihaela Niculescu.
Sursa: Realitatea de Vaslui