O tănâră din Vaslui are nevoie de ajutor pentru a ajunge o clinică din străinătate sau la un medic care să stabilească de ce afecțiune suferă. Roxana Năstasă are dureri în tot corpul: partea dreaptă îi este umflată, începând cu fața, gura, gâtul și continuând cu mâna și piciorul drept.
Roxana Năstasă, o tânără din Vaslui, a primit de-a lungul ultimului an mai multe diagnostice, inclusiv cel de limfedem, boala care constă în acumularea excesivă de lichid limfatic în țesuturi, însă niciunul nu s-a dovedit a fi cel corect.
Pentru că se simțea extrem de rău, iar medicii din Iași și București nu au reușit să afle cauza stării sale, Roxana a decis să meargă la Cluj, în speranța că acolo va cunoaște un medic care să se aplece asupra cazului său.
Tânăra a lansat, de asemenea, un apel în mediul online în care îi roagă pe oameni să o ajute să ajungă la o clinică din străinătate sau la un medic care poate cerceta în amănunt cazul ei.
„Vă rog, vă implor, care puteți, care cunoasteți, ajutați-mă să ajung la o clinică în străinătate urgent. Cel mai urgent! Nu mai rezist. Nu mai pot o oră în plus. De marți mi-a mai apărut ceva și trăiesc iadul pe pământ. Durerea asta nu se poate compara cu nimic. E ceva îngrozitor!
Nu mai pot, nu am cui să scriu, ce să fac, că nici nu pot judeca de durere. Disperarea mă împinge să plecăm acum spre Cluj, la Urgențe acolo după ce la Iași nu am rezolvat nimic. Fix acum îmi pregătesc niște haine și plecăm poate ne-o primi undeva.
Altă soluție nu știu. Nu știu încotro. Nu mai pot. Trăiesc ceva de neimaginat. Vă rog, ajutați-mă dacă cunoașteți o clinică, o cale, un contact”, a scris Roxana Năstasă în mediul online.
„Am adunat sacoșe de analize și investigații”
Roxana Năstasă a povestit viața de coșmar pe care a avut-o în ultimele luni. A făcut numeroase analize și investigații, a fost la mulți medici, dar niciunul nu i-a putut spune concret de ce afecțiune suferă.
„Sunt încă aici… Probabil mulți ați așteptat un update cu privire la mine, la starea mea pentru că așa am promis. Nu a venit pentru ca nu am știut efectiv ce să scriu. Pentru că nici acum nu știu ce am, ce soi de boală îmi provoacă acest chin. În continuare, am trecut printr-un calvar, cu toate că poate am părut mai bine.
Mulți poate m-ați vazut sau ați crezut că zâmbesc, că trăiesc, că lucrurile sunt pe drumul cel bun. Nu este deloc așa! Dar nu am stat să-mi urlu durerea deși de multe ori mă sugruma pe dinăuntru. Azi însă nu mai pot și mă descarc aici. Realitatea din camera în care stau e cu totul alta și doar pereții și Dumnezeu și al meu partener văd, simt, știu și înțeleg suferința și durerea mea în adevăratul sens al cuvântului.
Nu știu de unde să încep, nu știu ce să spun… Încă mă mir că nu am luat-o razna. Simt o teamă cumplită, o teamă că se termină tot în cel mai urât mod… E prea multă durere și toți m-au trimis acasă. Da, nu știu încotro. „Nu e cancer, dar nu știm ce e”, „ești o enigmă” și așa mai departe. Asta au spus și gata. Am fost peste tot pe unde am putut.
Numai la Chirurgie Maxilo Facială am fost la șapte medici diferiți, de mai multe ori la unii și niciunul nu mi-a spus același lucru. Ba unii mi-au zis că sunt paranoia și să mă liniștesc. Oh, aș putea scrie romane aici despre tot ce am trăit și despre acești medici. Am adunat sacoșe de analize și investigații în zadar.
Se vede că sunt rău, dar nu știe nimeni ce e. Dacă nu ar fi chestii palpabile ar spune că sunt nebună, cum au mai zis”, a scris tânăra pe pagina personală de Facebook.
„Sigur nu e cancer”
Roxana Năstasă a mers inclusiv la secția de Oncologie, unde i s-a spus că sigur nu este cancer.
„Trimisă acasă în dureri, de la Oncologie unde mi s-a spus că sigur nu e cancer, dar nu se știe ce e („dar să-mi spuneți când aflați că nu am mai întâlnit așa ceva și suntem curioși”), în disperare cruntă am găsit o soluție de una singură la Târgu Mureș, la un medic, aceea ca ar fi boala Lyme, cea cu o mie de fețe. Am căutat, am citit, am luptat, am sunat… SINGURĂ, pentru că medicii la care mergi cu speranța ca la Dumnezeu n-au avut răspunsuri, nu mi-au dat nicio direcție, singura direcție fiind acasă unde te stingi încet și sigur.
Au urmat drumuri, analize peste analize, tratamente la Târgu Mureș și speranța că, în sfârșit, am găsit cumva o cauză la tot ce trăiesc și poate pot opri cumva… Nimic însă nu se leagă, nimic nu funcționează și nimic nu e bine. Simt, ca și până acum când am fost diagnosticată numai greșit, că merg pe drumul incorect, că viața îmi picură printre degete, în timp ce eu am luat-o pe altă cale.
Pe lângă mâna dreaptă umflată, mi s-a umflat și piciorul drept, și la maxilar în partea dreaptă, și în gură în dreapta, în gât, și fața, și un ganglion mare, și multe. Și, Doamne, ce multe! Efectiv nu știu ce doare mai tare acum. Spatele? În gură? Abdomenul? Mâna? Nu știu, toată sunt durere.
Nu am avut Crăciun, nu am avut Paște, nu am mai avut nimic… Am încercat pe alocuri să fiu prezentă, dar m-am simțit ca o umbră”, descrie tânăra pas cu pas calvarul prin care a trecut.
„Am fost trimisă acasă de toți”
Tânăra a pierdut noțiunea timpului și se simte abandonată de toți. Speră ca cineva să deslușească misterul bolii de care suferă și să îi ofere tratamentul adecvat penru a-i salva viața.
„Acum sunt în pat de mai multe zile, nu știu ce zi e astăzi, în ce dată suntem și nu știu cum să-mi mai mint mama că sunt bine (asta în timp ce nici ea nu e bine deloc pentru că toate parcă ni se întâmplă nouă). Îmi vine să dorm continuu, să cred că e doar un coșmar, din păcate, nici să dorm prea mult nu pot.
Nu știu cât mai pot, nu știu încotro să (mai) apuc. Nu mai am nici curaj și nici putere s-o iau iar de la capăt… E prea mult pentru un singur om, sunt convinsă. Nu stiu în ce direcție s-o iau, pe ce drum s-apuc pentru că am fost pe toate drumurile. Ce simt? Simt că am fost trimisă acasă de toți și viața mea s-a scurs așa și șansele s-au dus. Simt că trăiesc un calvar și că nu are nimeni nicio soluție pentru mine.
Ori dacă va veni, va fi prea tarziu… Oare sunt eu singurul caz din lumea aceasta așa? Puteți să citiți acest mesaj ca pe un strigăt de ajutor sau cum vreți voi. Azi, eu nu mai pot, dar sunt încă aici.
Deși pare că nimeni nu mă vede. Chiar, v-ați întrebat vreodată cum e să te chinui în dureri și nimeni să nu te poată ajuta, să nu știi unde să te mai duci și ce să mai faci? Voi ce ați face?”, întreabă Roxana în mediul online.
Ajutor pentru Roxana
Roxana Năstasă are 30 ani și a lucrat în presă, la ziare precum Est News și Evenimentul Moldovei. A scris, de-a lungul timpului, despre nenumărate cazuri sociale sau din domeniul Sănătății, i-a îndemnat pe oameni să se implice și să ajute, iar acum ea are nevoie de ajutor pentru a trăi.
Își dorește să trăiască, să își poată ajuta, în continuare, mama, la rândul ei cu probleme de sănătate, și să își construiască o familie alături de partenerul său. Lucruri care par normale pentru mulți dintre noi, pentru Roxana par acum un vis îndepărtat.
Roxana are nevoie de sprijin moral și oameni care o pot îndruma către o clinică sau un medic care să îi poată spune de ce boală suferă. Cei care vor să o ajute, o pot contacta pe Facebook – Roxana Năstasă.
Sursa: Realitatea de Vaslui
