Deși au plecat milioane de lei de la bugetul local, numai în ultimii trei ani, administrația bârlădeană nu se poate lăuda cu ceva durabil și deopotrivă estetic, în afară de copacii plantați oriunde au încăput pe străzile urbei. Tot mai mulți bârlădeni sunt de părere că orașul arată ca un puzzle uriaș, doar că piesele au fost puse alandala.
Istoria prăfuită a unui oraș de provincie…
Bârlad. Un oraș de provincie cu o populație între 30.000 și 75.000 de mii de locuitori. Pentru că nu mai știe nimeni exact cine a rămas acasă și cine a plecat spre alte meleaguri, la muncă.
Străzi înguste și care nu au nici o noimă când se întâlnesc una cu alta: colțurile trotuarelor nu sunt niciodată în simetrie perfectă cu cele paralele astfel încât să formeze o intersecție cât de cât decentă pentru circulația rutieră (vezi intersecția Cerbul de Aur, Gura Leului, Podul Pescăriei, Confecții, etc.).
Totul pare rămas la stadiul de șantier de pe vremea când Bârladul era în plină expansiune comunistă, în ritmul hei-rup de atunci. Au venit buldozerele, au dărâmat, s-a construit și pare că s-a asfaltat drumul de șantier. N-a mai fost redesenat nimic. Ceva schimbări majore s-au mai făcut după 1989 în zona Pieței Centrale și pe bulevardul Republicii, care a fost lărgit de la un capăt la altul. Și atât.
De atunci, primarii doar au tocit pragul ușii de la intrarea în clădirea emblemă cu turn și ceas. N-au făcut mai nimic. Ici-colo, câte o parcare sau câteva bănci, după ce a fost sacrificat parte din spațiul verde. A impus situația. Însă nici un primar care cu adevărat să-și dorească o sistematizare. Care să lase un proiect de continuat. Viabil.
Oraș cu densitate și cu lipsă de spațiu. Dar cu program de plantat puieți și pubele.
Recent, administrația bârlădeană a achiziționat 100 bucăți „coșuri de gunoi cu cârjă metalică” pentru prindere în beton, la prețul de 21.800 lei fără TVA și 100 bucăți „lăzi coș gunoi” cu prețul de 11.500 lei fără TVA.
În urmă cu câteva luni, alte asemenea pubele au fost instalate printre blocuri. Oamenii se plâng că pe trotuarele și așa înguste, unde mai parchează și mașinile, își fac loc cu greu și de aceste pubele instalate în beton și de leațurile din lemn care protejează puieții de copaci plantați.
„Au ajuns copacii și coșurile de gunoi să fie mai multe decât oamenii pe trotuar. Pomi, coșuri de gunoi, unii urcă cu mașina jumătate pe trotuar, noi pe unde mai mergem?”, se întreabă un bârlădean din zona Confecții.
Despre problema locurilor de parcare nici nu mai poate fi vorba. Orașul n-a fost gândit pentru un număr atât de mare de autoturisme. Dar nici edilii care s-au perindat prin scaunul de cârmaci-șef, n-au avut viziune.
Dezastrul de sub podurile din CENTRUL BÂRLADULUI
E o regulă nescrisă, dintotdeauna, că poarta de intrare în oraș trebuie să facă impresie. În Bârlad, stația CFR dă senzația unui oraș unde timpul s-a oprit în loc prin anii ’90. Nu s-a mai investit nimic. La fel și la intrările în oraș de pe Drumul European. De-o parte și de alta, ruine sau terenuri abandonate. Că porțile de intrare par mai degrabă de ieșire, e altă poveste.
Niciunui primar postdecembrist nu i-a sărit în ochi dezastrul și pata de imagine negativă ce zace chiar sub nasul primăriei. La circa 30-40 de metri mai în față, se scurge pârâul Valea Seacă. Oricine se oprește deasupra micului fir de apă și privește într-o parte sau alta, poate vedea un peisaj dezolant: maluri neîngrijite și grămezi de gunoaie sub ambele poduri. Sunt două, unul lângă altul.
Sunt puțini cei care-și aduc aminte că prin anii ’80, se putea trece în picioare pe sub aceste poduri. Acum, nici vorbă de așa ceva. Tot spre sfârșitul anilor comunismului, în vara lui ’88 după ploi abundente, vreme de vreo trei zile, pârâul Valea Seacă a bătut toate recordurile de debit iar apa a ajuns la baza podului. Bază care avea o distanță de cel puțin 2 m față de albie.
Nici un primar, nici un demers, nici un proiect pentru decolmatare prin îndepărtarea materialului aluvionar care s-a depus în peste 30 de ani. Nici măcar o idee de proiect prin fonduri europene, care ar putea da o altă culoare acestui canal, prin îndiguirea cu gabioane. Nimic.
Singurul lucru care mai salvează orașul sunt copacii. Care în perioada cât au coroane verzi, maschează indolența autorităților care au permis izolațiile blocurilor într-o mie de culori și nepăsarea cu care au dat autorizații pentru extinderile de la parterele blocurilor. Fiecare a construit cum l-a dus capul. Acoperiș de tablă, țiglă, roșu, verde, azbest…
Locuitorii Bârladului s-au resemnat și în acest an. Deocamdată vin alegerile europarlamentare iar partidele, primarul, consilierii, forfotesc cu liste și nume în mână. N-au timp de oraș acum. Nici la vară, pentru că vor lua vacanță până la toamnă.
