Cum despre ”fata din nuc”, eroina care și-a pierdut viața în urmă cu o sută de ani la Mărășești, nu se știu foarte multe lucruri, nici Brândușa Dobriță, cea care a dat viață Mariei Zaharia, în urmă cu 50 de ani, în filmul ”Baladă pentru Măriuca”, nu are parte de notorietate.

Puțini cunosc că actorul principal al filmului regizat de Constantin Neagu și Titel Constantinescu este din Vaslui.

A trecut deja jumătate de veac de la lansarea peliculei, iar Brândușa Hudescu, numele cu care apare pe generic, este acum o profesoară respectată de generații de elevi.

”Sunt ani mulți, parcă mă sperii și eu de cât de repede au trecut. Aveam 12 ani, acum am 62. E mult sau puțin! Cei care mă cunosc, pot să analizeze. Dar, n-am uitat nici o clipă filmul. Este unul dintre cele mai importante momente din viața mea, să joci într-un film, să fii aleasă, să-ți dorești acest lucru, să nimerești într-un colectiv care îți cere să arăți ce ai tu cel mai bun ca să fii promovată. Nu e ușor!”, spune Brândușa Dobriță.

Vasluianca nu poate uita momentul selecției. Totul s-a petrecut în tabără la Sinaia, unde a ajuns grație premiului I obținut la un concurs național de muzică populară. A ajuns în fața regizorilor din întâmplare, iar Titel Constantinescu a fost cel care a remarcat-o imediat: ”În august 1968, după Primăvara de la Praga, s-a întâmplat să fie o destindere politică, fiind aprobate fonduri pentru cinematografie, iar Constantin Neagu și Titel Constantinescu, regizorii, primind aprobarea și fondurile, s-au grăbit să meargă prin tabere și să aleagă fete. Eu eram în tabăra Sinaia schiori. Era să nu particip, pentru că s-a întâmplat într-o după amiază, fără să fim anunțați. Au fost adunați copiii. Era după masă. Unii dormeau, alții erau plecați în oraș. Am nimerit acolo, fiindcă s-a făcut zgomot pe hol. Dormeam! Am ieșit și nu am văzut pe nimeni, însă m-am îndreptat către sala de mese și am constatat că e liniște, iar oameni străini, așezați în cerc, ascultau copiii, care interpretau câte ceva. Când am intrat, directorul taberei a arătat către mine. Mă făcusem remarcată prin tabără, fiind micuță, îndrăzneață și moldoveancă, așa că eram destul de vorbăreață. M-au chemat imediat și am cântat. N-am depus mari eforturi, fiindcă nu era un concurs, nu era nici o miză, dar m-au oprit. După ce s-a terminat totul, am fost chemată a doua zi, alături de încă zece fete, unde am dat probă de fotogenie și ne-au spus că după ce ajungem acasă să vorbim cu părinții că pe 15 august trebuie să fim la Direcția Difuzării Filmelor la București, unde vom da niște probe și poate o să jucăm într-un film. Am ajuns acasă și le-am spus părinților că nu plecăm nicăieri, fiindcă aștept un telefon, pentru a fi pe 15 august la București. Dar, pentru ce?, s-au întrebat părinții. Păi, o să joc într-un film. Ai mei s-au gândit că o fi venit cineva, a făcut un reportaj și o să-l dea la televizor. Ce prostii mai spune și copilul ăsta! Am plecat la bunici, unde bunicul de pe mamă a adus telegrama, după care am și urcat în tren și am plecat la București”.

 

Peste 100 de fete au dat probe pentru rolul ”Măriuca”

 

Brândușa Dobriță a trecut prin multe filtre, până când a fost aleasă să joace rolul Mariei Zaharia.

”De câte ori mă duceam la București, găseam alte fete. Eu rămâneam, alte fete veneau. Până în septembrie, cam o sută de fete au susținut probe. Erau probe dificile, de improvizare, de mimică, de joc, cântec, cu copiii separat. Apoi, m-am întâlnit cu Iom Caramitru, cu bunicul din film și tot așa. Lui Titel i-am plăcut cel mai mult. Pe Neagu nu l-am cucerit de prima dată. El pusese ochii pe o fată din Bistrița-Năsăud. Era bănățean și i-a plăcut, pentru că era blondă și avea păr lung. De ce nu a reușit! Nu privea în ochi! Era foarte timidă și puțin vorbăreață. Nu aveam nicio reținere, de nici un fel. Ce îmi spuneau, făceam foarte bine, mai și improvizam. A fost foarte greu. Am făcut filmări de vară, în octombrie, noiembrie și decembrie. Stăteam cu picioarele goale în apa rece, de munte, iar eu trebuia să mă joc, ca și cum era o apă caldă. Sau ne rostogoleam prin iarba plină de brumă, florile erau artificiale, puse din loc în loc. Decorul era improvizat, iar noi eram îmbrăcate foarte subțire”, a completat vasluianca.

Ea a fost cucerită imediat de povestea Mariei Zaharia, eroina de la Mărășești, pe care o știa din poveștile lui Dumitru Almaș: ”M-a impresionat de prima dată. Recunosc că mama mi-a citit Măriuca, dar nu dezvoltase subiectul. Rămăsese numai lectura și știam numai narațiunea. Să știu că este un copil erou, am aflat abia la București, când regizorii mi-au povestit”.

Experiența trăită pe platourile de la Buftea a marcat-o pentru tot restul vieții, având șansa să discute cu mari actori români.

”A fost frumos, pentru că am cunoscut mari actori. Erau prietenoși cu mine, pentru că se făceau filme la Buftea, dar unul cu un copil în rolul principal eram doar eu. Mă întâlneam pe hol cu Florin Piersic, cu Ilarion Ciobanu, Ștefan Ciubotărașu, care mă strângea de fiecare dată în brațe și spunea cu mândrie, asta e nepoata mea”, spune cu bucurie Brândușa Dobriță.

 

A dat la teatru, însă a devenit profesoară de română

 

”Fata din nuc” a încercat peste ani să intre la actorie, însă a picat, eșec care avea să o marcheze ani mulți.

”Ion Caramitru a fost mai mult decât prietenos și mai mult decât înțelegător. A mers până acolo încât mi-a luat dosarul și i l-a dat Sandei Manu, dar nu s-a putut, fiindcă dincolo era Beate Fredanov, care a dorit să vadă toate candidatele și a vrut să mă cunoască. M-am emoționat foarte tare. Ea nu s-a legat de interpretare, ci de dicție, spunând că există un actor pe care ea l-a trecut și suferă foarte mult. Era Mihai Mălaimare. Se chinuia, fiindcă avea un glas tubat și trebuia să aibă un glas clar. Acum nu mai cere nimeni așa ceva. Eram cepeleagă, tare. Nu am luat nicio lecție de dicție. Nu pot să spun că eram bine pregătită. Am picat, pentru că nu am fost bine pregătită și nu am luat în serios acest examen, mizând doar pe talentul meu și pe improvizație. Fără muncă, nu s-a putut. Atât de tare m-a marcat eșecul, însă nu am avut susținere. Nu știu de la cine și cum! M-am dus la filologie, cu latină-română. Am avut o opțiune imediată și am ajuns profesoară”, a povestit aceasta.

Cu toate acestea, Brândușa Dobriță a devenit un profesor de limba română cunoscut în municipiul Vaslui și respectat de generații întregi de elevi: ”N-a fost să fie asta. A fost să mai dau viață acestei fetițe, Măria Zaharia. Poate pentru ea m-am și născut. Pe ea am să o pomenesc. Este înmormântată la Mausoleul de la Mărășești, unde are piatra sub formă de carte, dar nu văd să o pomenescă cineva. Nu știu de ce!”.

Acum, la 50 de ani de la apariția filmului, Brândușa Dobriță rămâne ”cu niște amintiri foarte frumoase și cu un moment din viața mea pe care nu am să-l uit cât voi trăi”.

Toate acestea sunt creionate și în volumul ”Jurnalul unei fete cuminți”, aflat deja în manuscris, urmând ca în perioada următoare să fie trimis la tipar.

”Vreau să fac și eu ceva pentru ţara mea!”, sunt cuvintele rostite de Măriuca, eroina de la Mărăşeşti în 1917. Pe numele său Maria Ion Zaharia, copila de numai 12 ani şi-a dat viaţa, în ziua de 6 august 1917, luptând, alături de soldații noștri, pentru apărarea României, arată pagina de comunicare a Armatei Române.

GALERIE FOTO

Articolul precedentGALERIE FOTO. Polițiști avansați în grad de Ziua Națională
Articolul următorGALERIE FOTO: Au dat uniformele școlare pe hainele pe care le purtau străbunicii