Un bătrân din Vaslui își duce traiul singur într-o rulotă, la marginea unui sat. A învățat să nu se plângă deși, de cele mai multe ori, îi lipsesc lemnele pentru foc, mâncarea, iar la ușa lui nu bate nimeni zile în șir.
După ce a rămas fără casă, bătrânul s-a instalat într-o rulotă. Într-o sobă improvizată face focul din când în când și își împarte cioturile de lemne astfel încât să treacă peste iarnă.
Voluntar asociație: Cum e viața asta?
Pensionar Vaslui: Potrivită. Când bine, când rău. Știe Domnul Dumnezeu.
Voluntar asociație: Cu ce te învelești iarna ca să faci față?
Pensionar Vaslui: Cu pături.
Voluntar asociație: Ți-a fost frig vreodată aici?
Pensionar Vaslui: Cum să nu-mi fie!
Dorințele bătrânului sunt însă mărunte: vrea alimente pentru a avea ce pune pe masă și lemne ca să nu mai înghețe de frig.
Voluntarii de la o asociație umanitară din Vaslui i-au făcut bătrânului o vizită. I-au adus mai mulți saci cu cartofi, ceapă, dar și alte alimente.
Sursa: Realitatea de Vaslui
